Nicoleta- "Ce este dragostea?"

" Dragostea este cel mai frumos sentiment trait de toata lumea. Dragostea poate tine 3 luni, 3 ani sau toata viata. Daca este reciproca esti cel mai fericit om de pe pamant.

       Cand esti iubit, simti ca plutesti, simti ca totul este roz si ca poti face orice.

       Dragostea este atunci cand atingerea mainii persoanei iubite iti face stomacul sa tremure, dragostea este cand vezi persoana iubita simti ca te topesti. Dragostea este cand atigand buzele persoanei iubite simti cum ametesti, ca se invarte casa cu tine si ai vrea sa nu se mai termine acel sarut.

        Dragostea este atunci cand dupa 18 ani de casatorie, simti toate aceastea de  la inceput.

        Dragostea este, cand valurile si furtunile vietii nu te despart de persoana iubita, ci te tin legate sufleteste de ea indiferent cat de mare este distanta dintre voi.

       Dragostea este cand vii acasa intr-o oaza de liniste si esti intamplinat de vorbe frumoase si un zambet placut.

       Dragostea este cand uiti in 10 minute de ce te-a suparat pe persoana iubita.

       In concluzie, "Daca dragoste nu e, nimic nu e."

       DAR:  mi trebuie sa disperam daca  nu suntem iubiti de persoana pe care o iubesti. Undeva te asteapta jumatatea. Trebuie sa ai rabdare, chiar daca vor trece si 10 ani. Dragostea este comoara cea mai des descoperita.

Razvan- "Ce este dragostea?"

      Vreau sa mentionez, inainte de toate, ca a trebuit sa il trag muuult de limba pe baiatul asta :)). Si totusi, inca mi se pare ca am incercat sa storc apa din piatra seaca. Who's bad? :3

"Dragostea e un motiv de suferinta inutila. Asta e partea nasoala. Dragostea e un sentiment care te ajuta sa vezi cum e sa ai o prietena"

I: In ce conditii apare dragostea?

R:" Pai depinde de ce ai cu acele persoane in comun"

I: Crezi ca sa poate trai doar din dragoste?

R: Nu. Tre' sa maiai si ceva prin buzunar, ca daca nu, fetele dispar. Parerea  mea.

    In concluzice, dragostea e o mare bataie de cap."

     PS: A fost interogat dupa o despartire :)). Poate ca am fost prea rea ca l-am intrebat asta dupa ce s-a despartit.

Lorena- "Ce este dragostea?"

        Dragostea este ceva de nedescris. Ea poate aparea oricand. Aceasta difera de la o persoana la alta.
        Ea se manifesta in mai multe moduri, in functie de personalitatea fiecaruia. Unii nu stiu sa-si exprime dragostea fata de o persoana, iar altii stiu sa si-o exprime in orice mod. Multi prefera sa pastreze dragostea in anonimat.
        In dragoste, orgoliul trebuie sa fie cat mai mic posibil. Daca simti dragostea fata de o persoana nu trebuie sa-i impui anumite lucruri si sa o tii doar pentru tine.
         Dragostea se bazeaza in mare parte pe incredere.

Dragostea - Prima parere

       Am inceput in urma cu un an sa pun o intrebare formata din putine cuvinte, dar cu multe cuvinte ca si raspuns. Aceasta intrebare este "Ce este dragostea" Am sa fac o serie de postari pe aceasta tema.

         Prima persoana este iubitul meu, normal. :)

I: "Ce este dragostea?"


 
  R:      "Viata. Adica nimic nu e mai important decat dragostea. Fara dragoste nu exista fericire.
         Si ca sa demonstrez, plecam de  la concluzia ca banii nu aduc fericirea. Ei bine, e adevarat ca iti cumperi o plasma, iti cumperi cea mai frumoasa casa, dar dragostea nu o cumperi. Dragostea te cumpara pe time. Deci ce poate sa aduca fericirea, daca nu banii? Eu zic ca este dragostea.
        Deci, matematic si filozofic, am demonstrat ca draogstea aduce fericirea."

Testament pentru prezent

         Pagini din cartea vietii mele s-au citit de multi, mai alert, mai incet, cu atentie, fara, dar s-au citit. Din pacate. As dori sa fiu o carte fara nume, fara scris. As dori sa fiu o carte blanca.
         Sa isi scrie altii parerea lor despre "Cartea Bruta". Ups, tocmai mi-am dat un nume! Asa sa fie! Sa scrie toti ce inseamna pentru ei necunoscutul, misterul, noul inceput, fara curs de continuare sau fara sfarsit. O convietuire alba, ce asteapta sa fie umpluta cu creatiile pasagerilor, precum un pictor isi adauga noi elemente pe o panza, odata alba.
          As dori sa fiu mototlita de cei nervosi, sa fiu aruncata de cei nepasatori, sa fiu iubita de insignifiantii lumii, sa fiu murdarita de cafeaua de dimineata a iubitului, sa miros a fumul saloanelor de fumatorii din locasurile in care sunt purtata de vant, sa fiu gasita in noroi, apoi spala, uscata si citita, apoi rupta in bucati si refacuta de altii si altii. Sa fiu un ciclu continuu pentru aceasta lume. Sa le arat cate putin din bucatile altor suflete furate si cusute cu grija de autor intre aceste coperti albe.

          Iar daca cineva in toate puterile va reusi sa ma citeasca, imi voi amesteca literele intre ele, in asa fel incat doar un dislexic sa imi poata vedea adevarata fata a vietii mele tulbure.

Doar vina mea?

                             

                     De ce acum, cand vorbesc cu tine simt cum imi apuci sufletul cu ghiarele tale si mi-l spinteci lasand un gol? Ma lasi cu o racoare in piept; O racoare ce nu are comparatie. Este o racoare mai rece ca un ghietar. Iar acel suflu de ghiata degenereaza intr-un foc ce urca spre gat, iar buzele mele acum sunt inundate cu foc.
                      Se pare ca stand cu tine am antrenament la plans. Acum nu ma mai innec in sughite, nu mi se mai inroseste nasul, obrajii si ochii, ci doar imi curg lacrimi amare. O schimbare a fost in structura lacrimilor. Acum sunt groase si se impleticesc in ochi si sunt nehotarate: sa cada sau sa nu cada.      
                      Mai tii minte cand totul era frumos? Era usor sa-ti spun ce simt. Acum vorbim aberatii si nu ne mai pasa de noi. Si de fiecare data imi pun in cap sa-ti spun ceea ce vreau, dar chiar cand iti scriu, cand iti vorbesc, cand avem momentul nostru de liniste, trebuie sa pleci si nu mai apuc sa-mi finalizez planul. O fi vre-un semn? Oare ne va desparti ceea ce doresc sa-ti spun?
                      Adevarul este ca te mint. Mint mereu: "Nu am nimic." "Nu despre tine este vorba." Si astea sunt marile mele minciuni? Doar doua? Atunci ce se intampla? Ma mint pe mine, iti spun tie in majoritatea timpului adevarul sau nu iti pasa de mine si nu te interesezi de mine?
                     Uneori am impresia ca devine totul monoton si ca nu mai depasim granitele banalului sau a normalitatii, asa cum obisnuiam sa facem. De ce trebuie sa fie asa? Poate pentru tine conteaza altceva sau altcineva...Dar daca este asa, de ce stai si iti bati joc de mine? Nu sunt o papusa cu care sa te joci mereu. Sau cel putin impresia asta o am...
                      Poate este doar vina mea ca se intampla toate astea. Darling, sunt prea obsedata de tine? Nu te las sa traiesti asa cum doresti? Ei bine, de acum te las in voia ta. Daca ti-am taiat aripile, scuza-ma si lasa-ma sa ti le cos la loc...

Lacrmi incalcite

            Am asteptat finalul acesta luni si luni. Mi l-am imaginat in fel de chipuri. Chipuri malefice, vesele sau doar razbunatoare. Dar nu e asa.
            Adevarul este ca sfarsitul nici nu a venit, fiindca dragostea pe care i-o port este infinita, deci nu va exista un sfarsit. Si totusi, apogeul unei tristeti nemarginite a ajuns la final. S-a intamplat asta cu adevarat? Ingerul meu pazitor s-a rupt de dragostea ce ne-o purtam?
             Lacrimi din Rai au ajuns in sufletul meu. Firea mea urla in interior "Ingeri cu coarne sub aura! Plecati!" Dar au plecat? Poate doar obrajii mei palizi au fost parasiti de acei ingeri, dar sufletul meu este impanzit de demoni care ma sfasie pana ce raman goala, un mort care umbla dupa o raza de care sa se agate.
            Si mai am suflet? Am ajuns sa ma uit in oglinda si sa vad doar o carcasa cu ochii albastri, tenul, fruntea uleioasa si cu un corp urat si tremurand, imbracat in negru. Incerc sa tin un doliu etern pentru moartea celui mai de pret lucru ce s-a nascut din pantecele fericrii :Dragostea.
            Supararea mea indoaie gratiile vietii si evadeaza odata cu un gri nostalgic. Acum vad soarele ca pe cel mai mare tradator, fiindca in momentele in care vreau sa fiu mangaiata de caldura lui, se ascunde de mine in norii care toarna lacrimi incalcite pentru sufletul meu innecat intr-o mare de negura.
            Vad zambetele ca pe niste hoti de fericire. Sunt ca niste ghiare care te asteapta la colt sa sara pe tine si sa te omoare cu o dulceata falsa si cu o caldura provenita de la lumina neoanelor din morga ratacitilor.
            Imi aud rasul fals, care reuseste sa pacaleasca fiintele din jurul meu. Nici nu stiu ce rade in mine: Ironia unei zile care isi bate joc de mine sau doar corzile mele vocale ce tremura mecanic.
            Despartirea de ingerul meu m-a lovit mai grav decat lovitura unui tren vechi ce suiera pe sinele ruginite. Despartirea ce-mi innoada lacrimi incalcite in glas m-a omorat. M-a risipit in valsul mortii mele...