Testament pentru prezent

         Pagini din cartea vietii mele s-au citit de multi, mai alert, mai incet, cu atentie, fara, dar s-au citit. Din pacate. As dori sa fiu o carte fara nume, fara scris. As dori sa fiu o carte blanca.
         Sa isi scrie altii parerea lor despre "Cartea Bruta". Ups, tocmai mi-am dat un nume! Asa sa fie! Sa scrie toti ce inseamna pentru ei necunoscutul, misterul, noul inceput, fara curs de continuare sau fara sfarsit. O convietuire alba, ce asteapta sa fie umpluta cu creatiile pasagerilor, precum un pictor isi adauga noi elemente pe o panza, odata alba.
          As dori sa fiu mototlita de cei nervosi, sa fiu aruncata de cei nepasatori, sa fiu iubita de insignifiantii lumii, sa fiu murdarita de cafeaua de dimineata a iubitului, sa miros a fumul saloanelor de fumatorii din locasurile in care sunt purtata de vant, sa fiu gasita in noroi, apoi spala, uscata si citita, apoi rupta in bucati si refacuta de altii si altii. Sa fiu un ciclu continuu pentru aceasta lume. Sa le arat cate putin din bucatile altor suflete furate si cusute cu grija de autor intre aceste coperti albe.

          Iar daca cineva in toate puterile va reusi sa ma citeasca, imi voi amesteca literele intre ele, in asa fel incat doar un dislexic sa imi poata vedea adevarata fata a vietii mele tulbure.