Ati plecat toti din viata mea...De ce?
Tu...Prietena mea, te-ai schimbat. Ai gasit pe altii care stiu sa te tina in puf! Eu nu te-am tinut fiindca nu am vrut. De ce sa te tratez la fel ca pe toti ceilalti, cand tu erai diferita? Daca tu erai ca mine...? Tu m-ai ranit cel mai tare. Golul care mi l-ai lasat in piept e golul care s-a unplut cu nebunie. O parte din ganduri s-au incurcat, deja....Tu ai fost ultima care a plecat. Cea mai speciala raza dintre toate. Raza care ma umplea usor. Acum particolele tale s-au risipit in vanttul imbibat in alcool, tutun si desfranare. Felicitari! Esti un om cu acte in regula!
Tu....Suferinta Falsa, tu esti cea care m-a schimbat si care s-a schimbat. Tu esti cea care m-a invatat ca viata e neagra si inradacinata cu obstacole. Tot tu, draga Suferinta Falsa, esti cea csre m-a invatat prost. Tot tu te-ai schimbat si ai plecat. Tu imi erai siameza, iar acum te-ai facut una cu vantul imbibat cu alcool, tutun si desfranare. Insa, vantul mi-a soptit, ca tu iar te-ai schimbat. Ca ai gasit iubirea si ca esti fericita. Ca esti un copil care jongleaza cu dragostea si cu zambetele. Tu, Suferinta Falsa, felicitari! Esti un Copil al Dragostei!
Tu...Naivitate, tu esti cea pe care am invatat-o ce este viata. Te-am invatat cum sa te rogi, cum sa plangi si cand e momentul sa faci asta. Tu erai ca un copil al meu care abia vedea lumea. Tot eu ti-am luat lama din sange si te-am dezinfectat cu prietenie. Dar ai plecat, la fel cum ai venit: cu Suferinta Falsa. Ati plecat voi doua, impreuna. Suferinta Falsa e Copil al Dragostei, dar tu....Vantul mi-a soptit ca esti inmuiata in pacat. Vantul te-a asimilat si te-ai facut una cu alcoolul, tutunul, desfranarea si drogul. Felicitari, esti o Sclava a Iadului!
Eu...Eu. Ma vad asa cum m-am vazut din totdeauna: preocupata de altii. Preocupata de fericirea altora. Uitand de mine si de persoana mea. Daca eu nu eram, Prietena mea nu mai era om cu acte in regula, Suferinta Falsa nu mai era Copil al Dragostei, iar Naivitatea nu mai era Sclava a Iadului. Ma gandesc....Daca scopul meu este sa ma preocup de schibarile altora, nu de ale mele? Eu oare nu ma voi schimba? Voi ramane neschimbata ca piatra, sau voi deveni si eu o particola a vantului?
....
Ce am vrut sa scot in evidenta in acest text, este faptul ca toti din jurul meu se schimba si pleaca din viata mea, facand un gol mai mare sau mai mic. Este oare corect ce se intampla? Nu e nimic intamplator in viata.
Vreau sa le spun ca le multumesc fiindca m-au tras in jos, ca sa ma pot ridica mai tarziu. Daca ele nu erau, viata mea nu mai incepea in felul asta. Ce-i drept au mai fost persoane care m-au schimbat. Una dintre ele chiar radical, dar ea nu a observat. Oricum...Va urasc si iubesc in acelasi timp fiindca ati plecat din viata mea. Sper sa va gasiti rostul in viata, cu vantul departe de voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu