Val de agonie

Cine poate spune ce este dragostea? Nimeni. Au incercat multi, dar nu au reusit sa pacaleasca pe nimeni. Multi au incercat sa ne pacaleasca cu filozofia lor, dar ei nu intelg ca acest lucru nu poate fi explicat. E doar o stare. E ca si cum ai incerca sa explici de ce macaitul unei rate nu are ecou.

    Am si eu teoriile mele. Mereu am crezut ca dragostea e ca o groapa fara fund, in care toti au cazut. Nimeni nu a putut iesi. Cand cazi in groapa iubirii esti acoperit cu un val negru pe care scrie, cu lacrimi de sange "Agonie"
      In acel abis esti singur si fiecare isi vede abisul in felul lui. Nu ma intereseaza ce vad ceilalti, ci ceea ce vad eu. Si totusi, nu vad nimic. E totul negru, iar cand cate o culoare se strecoara prin neant, dispare repede. Cand se intampla asta incerc sa rup valul negru, ca pana de corb. Incerc sa inlatur lacrimile de sange de pe el. Incerc sa sap cu fericirea mea, in agonia unei vieti neputincioase. Incerc sa zambesc chiar daca depresia imi sfasie fericirea. In ciuda faptului ca prin valul agoniei se mai sparg bucatile inimii mele ele evdeaza, dar se pierd in timp. Plutesc pana cand ghiata din suflet innebuneste.
       Exact ca mine...plutesc si innebunesc. Rutina zilnica a vietii mele plictisitoare ma obliga sa sper la raza de lumina cu care ma voi saruta si ma va umple cu dulceata ei. Dulceata care ma va ajuta sa ma ridic si sa-mi omor valul agoniei.