Mereu am crezut ca buzele nu spun exact cuvintele care le mimeaza. Cand eram mica si ma uitam la stiri cu mama mea si vedeam prezentatori care vorbeau si vorbeau si vorbeau si mie mi se parea ca nu spun ceea ce gandesc. Vedeam buzele care se misca, dar cuvintele care le zicea parca erau in alta limba, care nu se potrivea cu mimica buzelor.
Ma gandesc ca poate asa ma vad altii pe mine. Sau poate nu ma vad. De multe ori spun"Sunt bine", dar nu sunt. Cand spun "Nu ma gandeam la nimic" aveam cele mai marete idei in minte, si de fapt nu am zis ce trebuia. Cred ca lumea ar trebui sa invete sa spuna ceea ce gandeste, chiar daca celorlati nu le place ce aud. Nu ar trebui s ne pese de rautatea altora sau parerile altora despre propria persoana. Sunt eu, esti tu! Noi suntem ce vrem sa fim! Suntem regizorii proriului nostru film, iar publicul ar trebui sa incerce sa-si vada de propria lor capodopera!
Aceasta este prima mea observatie despre lumea inconjuratoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu