Fost-au zilele frumoase cu tunete si fulgere, Fost-au zilele urate cu soare dulce. Fost-au zilele cu tine...
Fost-au zilele cand am ras, Fost-au zilele cand am plans. Fost-au zilele cu tine :(
E pacat ca sticlutele noastre cu vinul unei iubiri s-au crapat cand am tipat. Cand suspinul plansetelor noastre s-a propagat in sticla subtire s-a crapat si mai tare. E pacat ca am incercat sa reumplem sticle goale, crapate si strivite de pumnii urei noastre.
E pacat ca am incercat sa strang cioburile sticlutei noastre cu elixirul prieteniei. M-am taiat. Si sper ca la fel ai patit si tu. Sper ca amandoua am varsat lacrimi de sange pentru o incercare patetica de a reface o inima care am impartit-o si care nu va mai arata niciodata la fel, Eu am luat jumatatea mea si am ingropat-o intr-o groapa speciala pentru jumatatea mea. Am imbalsamat-o cu sperante si am acoperit-o cu amintiri pe care incercam sa le uit.
Si au trecut secunde, minute, ore, zile,saptamani si o luna... O luna cat un an. In ultima zi te uitasem. O hotarare pe care am vrut sa o respect. Dar am mers la groapa noastra vrand sa-ti aprind o lumanare. Si cand m-am aplecat sa o asez pe pamant am vazut-o. Printre buruieni era uitata o sticluta. Mica, dar cu peretii grosi si rezistenti.
Ce era acolo? Un miracol. O scanteie care s-a transformat in foc. Din foc mi-a fost daruita inca o inima. O inima a amicitiei care o impart din nou cu tine.
...........................................
Stiu ca suna siropos si nu ai sa te hotarasti in a ma crede doar o prietena sau o bisexuala care-ti face poeme. =)) Considera-l miracol de Craciun ;) Atunci s-a intamplat totul. :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu